lifesoundrack

Diabet – Clasificare

In Uncategorized on February 13, 2010 at 4:31 pm
1. Tipul 1 – caracterizat de distrugerea celulelor producatoare de insulina (celule ) din pancreas, de obicei conducnd la lipsa totala de insulina. Apare mai ales la copii si tineri, dar poate afecta si oamenii maturi. In lipsa aportului din afara de insulina (prin injectii) apare cetoacidoza si deces. a) Autoimun – Sistemul imun confunda celulele producatoare de insulina (celule ) din pancreas cu ceva strain organismului, de ex. cu niste microbi si incearca din rasputeri sa lupte impotriva lor, incercind in mod gresit sa salveze organismul de ele. Din pacate mai intotdeauna si reuseste. b) Idiopatic – Idiopatic este un termen medical care inseamna necunoscut. Sper ca pe viitor sa fie folosit cat mai rar.
2. Tipul 2 – caracterizat prin prezenta unei cantitati mai mari de insulina decat la omul normal, dar pe care organismul nu o poate folosi din diverse motive sau printr-o cantitate mai mica fata de normal, fara insa a lipsi cu desavarsire. Acesta cantitate mica de insulina prezenta “orice ar fi” explica de ce nu apare cetoacidoza in acest tip de diabet. Ea nu este din pacate suficienta insa si pentru a baga zaharul din sange in celule si astfel va apare acumularea lui in sange (hiperglicemie) si distrugerea organismului.
3. Alte tipuri specifice – sunt tipuri de diabet in care se cunoaste cu exactitate cauza. Din pacate in prezent proportia lor este aproape neinsemnata. Sper ca pe viitor sa schimbam aceasta situatie caci “A sti inseamna a cunoaste cauza” (Aristotel).
a) Defecte genetice ale functiei celulei producatoare de insulina din pancreas (celula beta);
b) Defecte genetice ale actiunii insulinei;
c) Boli ale pancreasului cu totul (pancreatita data de consumul de alcool);
d) Boli hormonale;
e) Diabet indus prin medicamente sau substante chimice
f) Infectii
g) Forme rare produse prin mecanisme mediate imunologic
h) Sindroame genetice asociate uneori cu diabet
4. Diabet gestational – este acel diabet caracterizat prin descoperirea lui pentru prima oara in timpul sarcinii.

Candida Albicans

In Uncategorized on February 13, 2010 at 4:28 pm

Cauze

Candidoza este o micoza, adica o afectiune ce apare din cauza unei ciuperci microscopice numita Candida Albicans. Micozele sunt, in general, cele mai frecvente infectii genitale la femei, la barbati fiind mai rare.

Exista o flora prezenta permanent in tubul digestiv, in vagin, pe piele, fara a cauza vreo problema. Aceasta flora este formata din microorganisme cu rol de protectie (Lactobacilus) cat si din microorganisme potential patogene (Candida Albicans, Gardnerella Vaginalis). Cele cu rol de protectie mentin o aciditate vaginala in asa fel incat bacteriile potential patogene sa nu se poata dezvolta. Daca organismul este sanatos, prezenta bacteriilor posibil patogene este tinuta sub control. In anumite conditii echilibrul din organism este rupt, bacteriilor posibil patogene multiplicandu-se excesiv si provocand infectii. De aceea trebuie facuta distictie intre prezenta Candidei care este normala si Candida in exces ceea ce inseamna stare patogena – Candidoza.

Transmitere

Pot fi mai multe cauze de rupere a echilibrului natural al florei vaginale :

  • antibioticele – luate in tratamente de lunga durata, care pot duce la dezechilibrul florei intestinale
  • transformari hormonale – datorate pilulelor contraceptive, menstruatiei sau sarcinii
  • diabetul netratat
  • o toaleta vaginala inadecvata – sapunuri dure, spalarea si stergerea zonei genitale din spate spre in fata, ceea ce aduce o parte dintre microbii din zona anala in zona vaginala, dusuri intravaginale dese, folosirea deodorantelor in zona vulvara
  • lenjerie intima din materiale sintetice, haine stramte
  • folosirea detergentilor duri pentru spalarea sau inalbirea lenjeriei

Cu toate ca aparitia infectiei cu Candida Albicans nu este direct legata de actul sexual, declansarea ei se poate face si pe cale sexuala – sperma ejaculata in vagin a fost pusa pe lista factorilor favorizanti – sperma poate influenta aciditatea naturala a vaginului si de aici aparitia dezechilibrului care duce la infectie.

Manifestari

La femei, in cazul in care apar, simptomele candidozei pot fi, in aproximativ 90 % din cazuri, scurgeri mai albe decat cele obisnuite, vascoase (cremoase), cu aspect branzos, urat mirositoare, mancarimi vulvare foarte intense, inrosirea si iritarea vulvei care apare umflata si de culoare rosu-aprins, senzatie de arsura la urinare. Fiindca pielea si mucoasa afectata de candidoza devin uscate apar dureri in timpul actului sexual (dispareunia).

Iritatia zonei vulvare se poate intinde spre zona anala si apoi poate urca pe pliul fesier (zona dintre fese) sau, invers, din zona anala sa se intinda catre zona vulvara afectand labile mari, apoi labile mici si apoi se poate raspndi intravaginal.

Evolutie, complicatii

Chiar daca in cazul candidozei nu exista complicatii serioase, recidivele frecvente afecteaza serios armonia vietii sexuale. In cazul recidivelor dese trebuie luata in considerare si investigata o posibila problema a sistemului imunitar al organismului.

Diagnostic

Diagnosticul candidozei se pune pe baza examenului clinic si punerea in evidenta a filamentelor ciupercilor prin examinarea la microscop a secretiilor vaginale sau prin cultura.

Tratament

Tratamentul candidozei este cat se poate de simplu. La femei, intern, prin introducerea in vagin de ovule antifungice (impotriva ciupercilor) si extern, prin aplicarea unei creme antifungice la nivelul vulvei, in general timp de doua saptamani. Desi criza este usor de tratat, candidoza poate recidiva frecvent, datorita reinfectarii prin contact sexual cu partenerul infectat sau prin persistenta cauzelor ce au generat ruperea echilibrului si dezvoltarea excesiva a ciupercii Candida Albicans. De aceea este de foarte mare importanta gasirea exacta a cauzei si eliminarea ei. Si pentru o mai buna intelegere a acestui aspect iti voi da un exemplu.

Pentru a rezolva aceasta problema a candidozei nu trebuie actionat asupra efectelor (mancarimi, scurgeri, etc.) ci asupra cauzelor. Trebuie sa stii foarte bine care este cauza si asta o poti afla numai impreuna cu medicul care trateaza. Degeaba urmezi tratamente cu ovule sau tablete daca nu indepartezi cauza care a dus ruperea echilibrului in flora vaginala. Nu trebuie “sa scapi de candida” (exista la toti oamenii dar numai unii au probleme) ci trebuie sa scapi de cauza care duce la aparitia infectiei. De exemplu daca acest dezechilibru vaginal este cauzat de un diabet, nu vei scapa de probleme pana cand nu vei scapa de diabet … ovulele folosite ca tratament nu pot decat sa actioneze temporar asupra echilibrului florei vaginale. Imediat dupa intreruperea folosirii ovulelor problema va reapare fiindca diabetul este in continuare cauza netratata. Am folosit diabetul numai ca exemplu, nsa pot fi si alte cauze, dupa cum ai vazut.

Si ar mai fi un exemplu …

De multe ori, in cazul infectiei cu Candida Albicans se “ia startul” de la un lucru considerat normal – toaleta zonei vulvare, pentru ca apoi sa se inchida un cerc vicios.
Se incepe, asa cum iti spuneam, cu un lucru simplu si normal. Femeia isi spala vulva … “si ce este anormal ?” ma vei intreba. Anormalul incepe din momentul in care femeia crede ca “miroase acolo jos” si incepe sa foloseasca un spray si/sau se spala “temeinic” intravaginal. Asa apare dezechilibrul … ceea ce duce la aparitia (printre altele, dupa cum ai vazut) a unui miros neplacut. Si atunci femeia se spala si mai “apasat”, ceea ce duce la un si mai mare dezechilibru intravaginal, ceea ce inseamna un miros neplacut mai pronuntat, ceea ce face femeia sa se spele si mai abitir … si asa se inchide un cerc vicios cu atat de multe rezultate neplacute.

Este bine ca tratamentul candidozei sa fie facut in urma unui plan a carui desfasurare sa fie urmarita permanent, de la prima vizita in cabinetul medical si pana la rezolvarea problemei. Nu este de mare ajutor in tratarea acestei afectiuni, “plimbarea” de la un medic la altul cu schimbarea a tot felul de tratamente, intercalarea celor recomandate de medic cu cele recomandate de “bunica” sau “vecina de la 4”.
Dupa terminarea unei etape trebuie refacuta examinarea, reevaluata situatia, pentru a se sti daca a fost cea mai buna abordare. Nu trebuie sa iei hartia cu tratamentul prescris si sa dispari pentru totdeuna. Medicul care recomanda tratamentul trebuie sa stie de evolutia starii de sanatate.
Si nu uita, termenul “tratament” nu inseamna numai ovule, unguente, ceaiuri ci si comportamente. Uneori evaluarea unui comportament si schimbarea lui poate face mult mai mult bine decat toate ovulele, unguentele si ceaiurile, la un loc.

Prevenire, protejare

Pentru a evita candidoza trebuie sa eviti orice factor ce ar putea interveni negativ asupra aciditatii naturale a vaginului – trebuie sa eviti purtarea de lenjerie din materiale sintetice, sa eviti purtarea de haine stramte si care nu sunt din bumbac, la ciclu, sa folosesti mai mult tampoane externe si mai putin cele interne, sa ai grija de igiena zonei genitale, igiena perfecta – nici prea putina, nici prea multa sau agresiva, numai cu apa calda fara sapunuri dure, fara deodorante, spalaturile intravaginale facute numai la recomandarea medicului, spalarea dispozitivelor folosite in metodele contraceptive de bariera (diafragma si aplicatorul spermicidului), spalarea si stergerea zonei genitale numai din fata spre in spate, discutarea cu medicului a cazurilor in care este necesar un tratament indelungat cu antibiotice.

Si, bineinteles, folosirea prezervativului pentru protectie in timpul actului sexual.

IACRS- Infecţiile acute ale căilor respiratorii superioare

In Uncategorized on February 13, 2010 at 4:25 pm

IACRS  reprezintă infecţia brusc aparută, difuză, ce cuprinde simultan sau secvenţial segmente superioare ale căilor prin care circula aerul spre plamâni : ,,nas”-rinita, sinus-sinuzita, urechea medie-otita medie, ,,gât”-faringita, amigdalita, adenoidita).

IACRS se inregistreaza pe toata durata anului dar pot deveni mai frecvente sau chiar epidemice in sezonul rece şi in perioadele de trecere de la un anotimp la altul. Frecvenţa, uneori deosebit de ridicată în perioada de toamnă-iarnă-primavara, a IACRS, este imprimată de oscilaţiile termice ale mediului inconjurator, frig, umiditate, vânt, ceaţa, modificări în regimul nutriţional si aglomeraţie. În aceste condiţii, căile respiratorii işi pierd capacitatea de apărare şi devin “porţi de intrare” pentru agenţii infecţioşi.

Poate debuta cu agitaţie, indispoziţie, lipsa poftei de mâncare, strănut, frisoane; după această perioadă în care precis nu ştiţi ce vi se întâmplă poate apare febră moderată sau mare; scurgeri nazale; durere cu multiple localizari (ceafa, frunte, pometi, urechi, gat); tuse cu sau fara expectoratie.

Unele forme de IACRS se pot rezuma la cateva din simptomele descrise, evolutia putand fi dupa cateva zile spre vindecare. Uneori infectia se poate extinde spre caile respiratorii inferioare: laringe, trahee, bronhii, plamani. Copiii, virstnicii, bolnavii cronici, gravidele si alte “grupuri cu risc crescut” sint mai expuse la infectii ale aparatului respirator superior si pot face mai frecvent forme grave cu complicatii si decese.
Prevenirea infectiilor cailor aeriene superioare beneficiaza de mijloace la indemina tuturor: protectia copiilor, virstnicilor, gravidelor si a altor categorii cu risc prin evitarea aglomeratiilor, aerisirea incaperilor, alimentatia cu structura echilibrata, miscare in aer liber, alternarea eforturilor fizice si intelectuale cu repausul.

In cazul semnalarii unor imbolnaviri acute ale aparatului respirator se va proceda la izolarea imediata a pacientilor pentru a proteja persoanele din anturaj, se vor intensifica masurile igienico-sanitare si educationale, precum folosirea batistei si a mastilor de tifon, mai ales in cazul mamelor care alapteaza, pentru a evita raspindirea picaturilor septice si se va consulta medicul de familie.
Tendinta actuala a populatiei este ca la primele semne de boala sa faca automedicatie cu antibiotice. Aceste infectii a cailor aeriene superioare sunt date in majoritatea cazurilor de catre virusi (90%) si intr-un procent mai scazut de catre bacterii si alti agenti patogeni (10%). Antibioticele in infectiile virale nu au nici un efect – dimpotriva, pot agrava starea de sanatate prin aparitia complicatiilor sau prelungirea bolii.

Clasificare

1. Rinitele acute
-virale
-microbiene->specifice / nespecifice
-asocieri cu alte afectiuni->sinuzite,faringite,otite
2. Anginele acute

-clasificare etiologica->virale / microbiene / fungice
-clasificare in functie de tipul lezional:
-angine acute eritematoase->virale,streptococice si alte etiologii (la debut)
-angine acute eritemato-pultacee->majoritatea celor microbiene
-prototip->angina streptococica
-angine acute pseudomembranoase->difterica,fuzospirilara
-angine acute ulcerative->herpetica,aftoasa
3. Adenoidite acute
4. Laringite acute

-orientare diagnostica si tratament in afectiunile virale:


Epidemiologie

-anamneza
-examen obiectiv->nespecific

Examinari de laborator:
-VSH normala
-limfocitoza relativa
-tabloul se modifica in caz de suprainfectie

Examen de laborator:
-VSH – -leucocitoza — cu predominanta neutrofilelor
-devierea la stanga a formulei leucocitare
-proteine de faze acuta – : fibrinogen,a2-macroglobulina,a1-siderofilina,PCR

Examen de urina:
-sediment->cilindri hematici
-albumina
-cloruri urinare -urocultura
Alte examinari

-Rx torace
-explorare ORL
-bronhoscopie;rinoscopie

Angina streptococica se manifesta in focare de infectie in colectivitati
-clinic:
-febra (> 38°C)
-transpiratii
-tremuraturi
-cefalee
-sialoree
-odinofagie,disfagie +/- trismus
-adenopatii dureroase->latero-cervicala,submandibulara
+/- stare generala alterata
-examen obiectiv:
-eritem intens (violaceu),net delimitat:
-istm buco-faringian
-pilieri
-amigdale palatine
+/- perete posterior faringian
+/- halena fetida
+/- cripte amigdaliene pline cu cazeum
-adenopatii
-limba saburala
-febra,tegumente calde,umede
-tahicardie
-examene de laborator:
-secretie faringiana
-ASLO > 250 U

Diagnostic diferential :

Rinofaringita acuta

Bronsita acuta

Meningita bacteriana acuta

Laringita

Mononucleoza infectioasa

Gripa

Infectii pneumococice

Tratament : reprezinta o urgenta majora. La primele semne de boală, în primul rând, nu consumaţi antibiotice din proprie initiativa, ci adresaţi-vă medicului curant.

*-profilactice
*-non-medicamentoase
*-medicamentoase:
-tratament etiologic
-tratament patogenetic
-tratament simptomatic
-tratament al complicatiilor
-tratamentul se individualizeaza
-tratamentul trebuie sa fie potrivit: -etiologiei, localizarii, stadiilor evolutive, gravitatii tabloului clinic

Schema terapeutica:

Penicilina G inj.1-2 mil.UI la 12 ore timp de 7-10 zile (pana la 2 zile de afebrilitate + normalizarea datelor de laborator)
-alergici->Eritromicina 1-2 g/zi 10 zile
-antiinflamatoare local sau sistemic->Diclofenac,Aulin
+/- amigdalectomie->in consult cu medicul ORL
Amoxicilina 2-4 g/zi
-apoi Moldamin 3 * 1 flac. (1.2 mil.UI penicilina G) la 2 saptamani